Omul este cineva şi nimeni. Îşi duce de ani faţa lipită de cap şi umbra cusută de picioare şi nu a reuşit încă să înţeleagă care dintre ele cântăreşte mai mult. Câteodată simte un impuls nestăpânit de a le desprinde de corp, de a le agăţa într-un cui şi de a rămâne pe jos ca o marionetă căreia o mână miloasă i-a tăiat firele.